Antiexemplu.

Standard

629f0b883f57bdfee492fd392faaddad

Nu-i cunosc povestea soro dar îți voi lămuri incertitudinile prin a-ți prezenta varianta mea, cea imaginară, cea pe care văd prin ochii tăi. Îmi cer iertare anticipat că-mi permit această perversitate. 

Îmi sare in peisaj, imaginea unui Bukowski. Așa îl percep eu. Domnilor, pauză; nu mă întrebați de ce îmi bat capul sa vă povestesc despre el. Ați implorat să o cunoașteți; v-o prezint pe Ea.

Nu fiți atât de ipocriți încât să-mi cereți un nume. Nu vi-l dau. Nu îl meritați. Ea, “Ea” este mai mult decât vă imaginați.

Revenind la el. Sau la “El”.

El părea în ochii mei un paradoxal, un om sărit de pe fix, un bărbat antiexemplu.

În imaginația mea chinuită de gânduri, El este înalt, bine modelat, fața acoperită de un așternut subtil de păr; mi-o imaginez des frecând obrazul ei fin de acea barbă, copil fiind, rareori cât să păstreze stratul subțire de gheață intact. Mi-o mai imaginez fredonând melodii pe ritmul buzelor lui, privindu-l când el se uită înapoi.

Țineți seama cuvintelor mele domnilor. Sunt alese cu atenție și apăsare pe suflet.

Mă întreb dacă și el, ca și Ea, are vreun tic ce-i trădează cursul sângelui. Oare și al lui curge pe verticală?

Își înghițea mâhnirea plutind dar sarea transpirației îi permitea să plutească. Oare ce metaforă o fi aceasta?

Își inhala fericirea precum fumul unei țigări jumătate stinse. O aprofunda. Si Ea, de altfel, o aprofundează. În cazul ei, fericirea era o căzătură a sufletului, o mărginire a iubirii, un instinct ce nu trăda. N-am de unde să știu ce înseamnă pentru El fericirea dar știu că fericirea lui este orice amintire o cuprinde.

Vocile lor se aseamănă; la fel de degajate, extremiste, pline de trăiri. “Iartă-mi expresia”, zise ea.

Mi-am imaginat peisajul dulce și în același timp, amar, al adevărului, al jurămintelor, al iertării, al unui lac calm, al tăcerii.

Se auzea liniștea copleșitoare. Ea surâde cu mândrie la prima mișcare a firului. El o privește uitându-se înainte, spre lac.

Domnilor, nu mai așteptați explicații. O privește ca pe o umbră a sa. Îi cunoaște trăsăturile precum și le cunoaște pe ale lui.

Nu sare în sus de fericire nici la a doua întindere a firului. Își așteaptă momentul. Răbdarea este un dar chinuitor. Firul se strânge și o trage în jos. Este o întreagă artă în a prinde prada perfectă.

Iarăși îi copleșește liniștea amortitoare. Îl vad cum își destinde chipul și îi bate un apropo. Peștele se sperie de râsul ei colorat dar neputincios și perturbat, mușcă.

El comentează ceva cu haz și mândrie. O glumă auzită prin colivii de vrăbii.

“Tată, aruncă-mi momeala aia”, zise Ea.

Cine este Ea?

Tu o cunoști.

Cine este El?

Un alt soi de Bukowski.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s