El, despre ea.

Standard

     2d9fc790a6cfe87ed110920c5dbe7377

     Îmi fură privirea. Mișcările ei se rătăcesc in fața ochilor mei și-mi fură privirea. Îmi spulberă glasul. Este evident că lumea din jur există; numai dacă ai știi că defapt e nesemnificativă!

     Îți plimbi piciorul stâng în cerc; un cerc mic cât să nu se observe mișcarea. Îl aduci aproape de cel stâng si împingi pământul cu vârful lui. În secunda doi a revenit la normal. Ai acționat în stres; oare te stresa privirea mea? Oricum n-ai văzut-o. Dar poate ai simțit-o. Iei comanda lunaticului. O fii și el ca mine?

     Strângi masa corporatistilor îndreptand același picior, cel stâng, in aer; dreptul n-are nicio reacție. Fenomenal. Impecabil. Ce e atât de impecabil? Ai rabdare. Până la urmă o să te prinzi. Impecabil. Ce?

Modul în care se mișcă doar partea corpului ce străpunge în mod direct inima. De parcă sângele ti-ar pompa pe verticală! Oare așa o fi in cazul tău? Oare ție iti pompează sângele doar pe verticală? Oare de aici provine ”impecabilitatea” ta?

     Scoți micul tău jurnal cu rapiditate și zambești larg. Un pic forțat. E de înțeles. Masculul din fața ta nu-ți merită zâmbetul. Pentru câteva secunde nimeni nu-ți vede fața; ai profitat pe deplin de moment pentru a-ți da drumul la buze. S-au întins formând o linie dreaptă. Parcă ironică.

     Gesticulezi cu mâna stânga, fredonând cu degetul pe meniu. Spatele îți este un pic aplecat peste umarul masculului și pentru a – nu știu cât-a oară – piciorul stâng se pliază. Oare ce-ți surâde în cap?

     Așezi o masă de patru; iar folosești doar mâna stânga pe tacâmul ăla. Al patrulea l-ai aranjat cu ambele mâini. Oare ce a fost in capul tău în momentul acela?

     Ți-ai scos iar jurnalul si pixul.  Te joci cu ele, cu mâna stângă bineînțeles; forțând o privire spre masa din fața mea. Oare coada ochiului tău m-a prins?

    Te îndepărtezi de mine în grabă, îți cauți de lucru; de data asta gesticulând cu mâna dreaptă.

Te-ai apropiat de blonda sprijinită de casă și ți-ai înfipt mâinile în ceafa ei. Ai zâmbit, lăsând greutatea ta pe stângul.

     Ți un pahar de spumă in stânga, mergând cu bărbia în sus, citesc un zâmbet ecstatic pe fața ta; oare îți place să fii privită?

Hm. Nu mă pot abține din a zâmbi de data asta. A fost prea de tot.

Iar ai mângâiat pământul cu vârful piciorului stâng, el îndreptat spre mine iar fața ta perpendiculara cu a mea; asta o înțelegi doar dacă poți să vezi și tu perpendicular in aer.

     Te-am lăsat un pic în pace dar parcă îmi vine sa te privesc din nou. Iar faci mișcarea aia cu piciorul stâng. Ce ai ființă cu pământul?

     Te duci la masa mediocrilor și râzi. Dacă ar știi ei ca tu defapt ai râs in ciuda lor!

    Timpul se scurge repede. Te văd peste zidul de lemn luând nota cu un zâmbet de “pleacă acasă dar nu mă uita”. Satisfăcută te întorci la colțișorul tău si îndrepți o privire doritoare spre masa de lângă. Ți-a surâs un corporatist. E de înțeles.

     Setezi iar o masă mușcând încet din buze. A fost un gest de nervozitate. Oare știai că te privesc?

Te-am pierdut în spatele unui perete; mai revine un pic în spate zâmbetul tău și te pierd iar. Pleci in grabă și un mascul îndrăgostit te fură de la spate. Ah. Ar fi fost ceva daca aveai ochi să-l vezi! A flirtat lejer cu spatele tău. Am râs.

     Iar ai dispărut. E greu să țin pasul picioarelor tale; să nu mai zic de expresiile feței sau de gândurile păcătoase.  Ești impecabilă oricum. Parcă așa am picat de acord ca vei fi in ochii mei, nu?

     Îți aud vocea la masa de lângă. Fascinant. Ce culoare i-ai dat!

     Îmi stă un drac pe gând și nu te scapă din priviri.

     Hm. Ce lent te miști cu paharele reci în mâna! Sensual. Impecabil.

     Torni spumă în paharul înalt, extrem de concentrată; atât încât sprâncenele se arcuiesc spre linia de înjumătățire a feței; cine nu te-a urmărit ar fi zis ca te-ai încruntat într-un mod nesimțit.

     Îți ți greutatea in piciorul stâng, corpul încordat si mă privești în ochi. Buzele tale au schițat un zâmbet cât de cât inocent, un pic ascuns, cu o idee de senzualitate, iarăși impecabil.

     Le mulțumești mediocrilor. Iar i-ai definit prin zâmbet. De unde să știe săracii că judecata le turna apă în pahare?

N-ar mai fi fost mediocri dacă îți recunoșteau chipul.

     Ai dat cu meniul diagonal în cineva, zâmbind a realizare, lăsând cumva să ți se ude buza de jos. Oare ce gândeai?

     Deja simt vinul în organism; în zâmbet. Fredonezi melodia. Hm. Pretty woman. Tocmai ți-ai plimbat limba pe buze. Oare știi ce am gândit?

Brutal.

Seducător.

Fascinant.

Sensual.

Păcătos.

Impecabil.

     Ia sa te văd la asta. O vei fredona?

Mă trag mai la stânga pentru a te vedea mai bine.  Am trecut toată dimineața peste melodia asta. Nu știu de ce n-am vrut să o ascult. La dracu!

Râzi. In momentul ăsta îți verși sufletul. Hm. L-ai băgat la loc repede.

“Acel ceva în mișcarea ta.”

A tresărit în mine versul și mi s-a aprins un zâmbet pe buze. Da, s-a aprins. Am zis bine. De ce? Mi-a zâmbit sufletul.

     Nu mai ești in peisaj așa ca pot să zâmbesc liniștit.  Fără să mă trădez. Cel puțin nu către tine. Restul mediocrilor au permisiunea mea să vadă. Corporatiștii oricum nu mă văd; poate de ăia mă mai interesa pentru că suntem aceasi nație de la nouă la șase. Restul sunt doar mediocri.

Hai să-ți explic de ce.

     Cuplul din diagonala mea nici nu-și închipuie că defapt vor fi un cuplu. Femeia își ține picioarele încrucișate in direcția bărbatului; își ascunde zona intimă cu legătura picioarelor dar de fapt nu se prinde ca mâna ei dreaptă a dezvăluit zona gâtului. S-a trădat singură. Piciorul ei stâng joacă a nervozitate.  El este greu de studiat căci îi văd doar spatele. Pot sa zic totuși cu o certitudine jignitoare că umerii lui sunt paraleli cu umerii ei iar corpul sta lăsat in fața. Ceva îi ține din joc. Ea se întinde spre el iar el se trage instinctiv si vice versa. Mediocritatea asta, ce face din om!

Râzi cu glasul tare și mă distragi. Iarăși colorezi cu râsul tau. Vii spre mine zâmbind și ma induci in eroare. Ți-aș fi furat un sărut sau mai multe dar ma abțin.

Cei trei mediocrii din diagonala mea perfectă și-au făcut ieșirea. Bineînțeles îi așteaptă pluta…

…va urma.

Advertisements

Scenarios.

Standard

empty
“She was laughing so beautifully and I couldn’t explain myself why I was feeling the need to stare at her. She was simple: long brown hair, classic linen clothes, a common woman. Her look seemed depressive and every time I made her laugh, I would be conquered by a feeling of success. Contemplating these words I realized that was the thing that made me fell for her; she fed my ego. Watching her laugh I became serious, I wished I could seduce her, rip her clothes off and still, at the same time, protect her. It was both a romantic and a brotherly need but even now, I can’t admit which one is more powerful. Sometimes I just feel the need of people adoring me and she wouldn’t do that; I know my words imply that I am an egocentric man, arrogant and indecisive, but that’s what makes you still hang on my lips. I know you’re still listening to my story so I shall continue.
I was disturbed of the others’ presence. I needed to admire her, in detail; being a predator is what characterizes me. I was surprised by the fact that she wouldn’t become my victim. That made me want her badly, in every possible way that you may think.”
I studied his movements carefully. He’s always betraying his intentions. I would ask for more details but our intimacy – if it ever existed – wouldn’t permit me so I continued my study. His eyes flickered at every word she would say as if he was expecting a desirable answer to his thoughts. My coffee got cold. He made me feel uncomfortable. I needed something else to get my mind off the scenario that I had already created in my mind. I bet someone else at that table would have agreed with me.
After a while, my emotions were in a conflict of interests as the doors of the railway closed disturbingly quickly. Leaving the warmth of a coffee shop, I found myself surrounded by lovers of the night. October had grown old, this autumn was colder, the streets had emptied and I was still feeling dizzy. I think that the beggar outside the church saw me half smiling and tearful. Perhaps he thought that I had gone mad.
“I left the coffee shop alone. The railway station wasn’t as empty as I expected. I got amused by the publicity of a telecommunications company on the walls. The girl in the photo reminded me of an actress. When I got out, finally breathing fresh air, I felt relief and happiness. I was expecting winter so badly. The pub near my house was half-empty. The barman’s face was filled with boredom and the music was off. I ran up the stairs and reached to my room. I opened the door carefully so I wouldn’t wake up anyone. My act wasn’t successful. I said a quick “hello” and ran into the bathroom. I needed a cool shower. As the water was running on my skin I was thinking of her pleasing me. A knock on the door though, interrupted my imagination. I had to satisfy someone else’s needs. I gave in and an hour later I fell asleep. I dreamed of nothing or at least, I didn’t remember anything. Whatever it was, it must have been of no importance.”

Infatuation.

Standard

    62c69db12625da28889ff0777af33182

     The way he blinked was obsessing her. In a few hours he lost his boyishness. She was staring at him, waiting for the right words to come out of his mouth. His glance was empty and his soul had grown. He was saying nonsensical words, hoping that he would confuse her.
That morning the sky was clear. Even the navy clouds were afraid to confront his temper. Her bed was warm, the creases of her blanket tightened her body and she wouldn’t leave that bed if the alarm clock wasn’t so persistent. Hours later she found herself insulted by his manners. Clouded by that feeling of disavowal, she was still studying his movements with the edge of her eye. She used to do that quite often as it was such a pleasure to observe a man’s wildness fighting the child inside him. “Men must believe us stupid when thinking that we don’t know!”, she quoted. She was repeating the same preposition to herself. That was the truth that she didn’t want to live by.
She was a bit charmed and half excited. He was unpredictable and that was the thing that agonized her.Even if he became what she couldn’t stand to encounter, a part of her was thrilled to read another chapter of him.

Part 13: Past & Future

Standard

           Life it’s all about the choices you make. They determine your future, good or bad. If you drop two spoons of sugar in your coffee, it may be too sweet, you can’t change that. One minute before, when you did that, it was the past. Something unchangeable. Now, you can drink the coffee as it is or have another. In real life, mistakes have consequences. You have two options; accept them and move on or try to fix them even if they take you a lifetime. Back to coffee, if you chose to drink it (but some other time you’d be careful not to make the same mistake) then it means you don’t regret your past. That’s right. If you wouldn’t drop too much sugar you wouldn’t know that it’s better with less. So, don’t ever wish you had made other choices. What you thought about it was right then may be wrong now but that would change the story completely. We can’t think only of the problems we got through…or the difficult moments. Through all that miserable stuff I’m sure your choices gave you some pretty happy moments. Some significant moments you wouldn’t wanna change. So if you’d take another coffee, a different one, you’d lose every good -or bad- memorie you have. Is it this what you really desire? Is it that what you really need? Deep down you know you don’t; even if your mind screams the opposite.
           Think of it. You loved, you missed, you cried, you hurt, you smiled, you dreamt, you created, you remember now…how it used to be. Even if your eyes are filled with tears, thinking of all the things you lost, I’m sure you’re also about to smile about the very good moments you had; The fun you had with your friends in summer; the hot chocolate you used to drink in the middle of november, staring from the window at the people passing by your house…It seems to me pretty obvious that pain is something tiny in front of the great moments, stupid laughs, unfinished love stories and creative times you had.
        As I heard an old woman saying once, life it’s all about the messy beats and the few significant moments we’d never want to forget…