5:30 pm.

Standard

She was pouring oceans off her eyes, forcing laughter to come out and clear off the muddy waters. I took her chick into my hand and let her drown. She was drowning beside me and I was thankful for that. My face lines were still steady; until one moment. We had swiched places and she was drowning into my eyes this time. The earth shook gracefully and I had to lift her up. 

” I have always loved your surname. I used to imagine a curly hair girl running on a marble path towards us, trying to prove she can pronounce it. I used to imagine us staring at her running towards our open arms. I imagined our home behind her and us competing with the world.” 

Saying all that was melting my insides. 

“She would pronounce it just like you”, she said. 

I smiled while my sorrows were learning once again how to swim.

In that moment, down on the road of memories, I found my mind being in control. I was terrified and at the same time, surpised of the accomplishment. It was easy to dictate my body’s next move despite the burning desire or the flaming heart. 

I was alright and at the same time, I was ruined. 

In my existence, I never gave hope such a great extension. 

I was giving a chance to another chapter. Life. And that was alright. 

Advertisements

El, despre ea.

Standard

     2d9fc790a6cfe87ed110920c5dbe7377

     Îmi fură privirea. Mișcările ei se rătăcesc in fața ochilor mei și-mi fură privirea. Îmi spulberă glasul. Este evident că lumea din jur există; numai dacă ai știi că defapt e nesemnificativă!

     Îți plimbi piciorul stâng în cerc; un cerc mic cât să nu se observe mișcarea. Îl aduci aproape de cel stâng si împingi pământul cu vârful lui. În secunda doi a revenit la normal. Ai acționat în stres; oare te stresa privirea mea? Oricum n-ai văzut-o. Dar poate ai simțit-o. Iei comanda lunaticului. O fii și el ca mine?

     Strângi masa corporatistilor îndreptand același picior, cel stâng, in aer; dreptul n-are nicio reacție. Fenomenal. Impecabil. Ce e atât de impecabil? Ai rabdare. Până la urmă o să te prinzi. Impecabil. Ce?

Modul în care se mișcă doar partea corpului ce străpunge în mod direct inima. De parcă sângele ti-ar pompa pe verticală! Oare așa o fi in cazul tău? Oare ție iti pompează sângele doar pe verticală? Oare de aici provine ”impecabilitatea” ta?

     Scoți micul tău jurnal cu rapiditate și zambești larg. Un pic forțat. E de înțeles. Masculul din fața ta nu-ți merită zâmbetul. Pentru câteva secunde nimeni nu-ți vede fața; ai profitat pe deplin de moment pentru a-ți da drumul la buze. S-au întins formând o linie dreaptă. Parcă ironică.

     Gesticulezi cu mâna stânga, fredonând cu degetul pe meniu. Spatele îți este un pic aplecat peste umarul masculului și pentru a – nu știu cât-a oară – piciorul stâng se pliază. Oare ce-ți surâde în cap?

     Așezi o masă de patru; iar folosești doar mâna stânga pe tacâmul ăla. Al patrulea l-ai aranjat cu ambele mâini. Oare ce a fost in capul tău în momentul acela?

     Ți-ai scos iar jurnalul si pixul.  Te joci cu ele, cu mâna stângă bineînțeles; forțând o privire spre masa din fața mea. Oare coada ochiului tău m-a prins?

    Te îndepărtezi de mine în grabă, îți cauți de lucru; de data asta gesticulând cu mâna dreaptă.

Te-ai apropiat de blonda sprijinită de casă și ți-ai înfipt mâinile în ceafa ei. Ai zâmbit, lăsând greutatea ta pe stângul.

     Ți un pahar de spumă in stânga, mergând cu bărbia în sus, citesc un zâmbet ecstatic pe fața ta; oare îți place să fii privită?

Hm. Nu mă pot abține din a zâmbi de data asta. A fost prea de tot.

Iar ai mângâiat pământul cu vârful piciorului stâng, el îndreptat spre mine iar fața ta perpendiculara cu a mea; asta o înțelegi doar dacă poți să vezi și tu perpendicular in aer.

     Te-am lăsat un pic în pace dar parcă îmi vine sa te privesc din nou. Iar faci mișcarea aia cu piciorul stâng. Ce ai ființă cu pământul?

     Te duci la masa mediocrilor și râzi. Dacă ar știi ei ca tu defapt ai râs in ciuda lor!

    Timpul se scurge repede. Te văd peste zidul de lemn luând nota cu un zâmbet de “pleacă acasă dar nu mă uita”. Satisfăcută te întorci la colțișorul tău si îndrepți o privire doritoare spre masa de lângă. Ți-a surâs un corporatist. E de înțeles.

     Setezi iar o masă mușcând încet din buze. A fost un gest de nervozitate. Oare știai că te privesc?

Te-am pierdut în spatele unui perete; mai revine un pic în spate zâmbetul tău și te pierd iar. Pleci in grabă și un mascul îndrăgostit te fură de la spate. Ah. Ar fi fost ceva daca aveai ochi să-l vezi! A flirtat lejer cu spatele tău. Am râs.

     Iar ai dispărut. E greu să țin pasul picioarelor tale; să nu mai zic de expresiile feței sau de gândurile păcătoase.  Ești impecabilă oricum. Parcă așa am picat de acord ca vei fi in ochii mei, nu?

     Îți aud vocea la masa de lângă. Fascinant. Ce culoare i-ai dat!

     Îmi stă un drac pe gând și nu te scapă din priviri.

     Hm. Ce lent te miști cu paharele reci în mâna! Sensual. Impecabil.

     Torni spumă în paharul înalt, extrem de concentrată; atât încât sprâncenele se arcuiesc spre linia de înjumătățire a feței; cine nu te-a urmărit ar fi zis ca te-ai încruntat într-un mod nesimțit.

     Îți ți greutatea in piciorul stâng, corpul încordat si mă privești în ochi. Buzele tale au schițat un zâmbet cât de cât inocent, un pic ascuns, cu o idee de senzualitate, iarăși impecabil.

     Le mulțumești mediocrilor. Iar i-ai definit prin zâmbet. De unde să știe săracii că judecata le turna apă în pahare?

N-ar mai fi fost mediocri dacă îți recunoșteau chipul.

     Ai dat cu meniul diagonal în cineva, zâmbind a realizare, lăsând cumva să ți se ude buza de jos. Oare ce gândeai?

     Deja simt vinul în organism; în zâmbet. Fredonezi melodia. Hm. Pretty woman. Tocmai ți-ai plimbat limba pe buze. Oare știi ce am gândit?

Brutal.

Seducător.

Fascinant.

Sensual.

Păcătos.

Impecabil.

     Ia sa te văd la asta. O vei fredona?

Mă trag mai la stânga pentru a te vedea mai bine.  Am trecut toată dimineața peste melodia asta. Nu știu de ce n-am vrut să o ascult. La dracu!

Râzi. In momentul ăsta îți verși sufletul. Hm. L-ai băgat la loc repede.

“Acel ceva în mișcarea ta.”

A tresărit în mine versul și mi s-a aprins un zâmbet pe buze. Da, s-a aprins. Am zis bine. De ce? Mi-a zâmbit sufletul.

     Nu mai ești in peisaj așa ca pot să zâmbesc liniștit.  Fără să mă trădez. Cel puțin nu către tine. Restul mediocrilor au permisiunea mea să vadă. Corporatiștii oricum nu mă văd; poate de ăia mă mai interesa pentru că suntem aceasi nație de la nouă la șase. Restul sunt doar mediocri.

Hai să-ți explic de ce.

     Cuplul din diagonala mea nici nu-și închipuie că defapt vor fi un cuplu. Femeia își ține picioarele încrucișate in direcția bărbatului; își ascunde zona intimă cu legătura picioarelor dar de fapt nu se prinde ca mâna ei dreaptă a dezvăluit zona gâtului. S-a trădat singură. Piciorul ei stâng joacă a nervozitate.  El este greu de studiat căci îi văd doar spatele. Pot sa zic totuși cu o certitudine jignitoare că umerii lui sunt paraleli cu umerii ei iar corpul sta lăsat in fața. Ceva îi ține din joc. Ea se întinde spre el iar el se trage instinctiv si vice versa. Mediocritatea asta, ce face din om!

Râzi cu glasul tare și mă distragi. Iarăși colorezi cu râsul tau. Vii spre mine zâmbind și ma induci in eroare. Ți-aș fi furat un sărut sau mai multe dar ma abțin.

Cei trei mediocrii din diagonala mea perfectă și-au făcut ieșirea. Bineînțeles îi așteaptă pluta…

…va urma.